Aviaţia
militară din Craiova nu moare
Pe o formă de teren dominantă
şi la poalele căreia se aşterne cetatea Băniei de pe malul Jiului, Fabrica de
Avioane îşi dobândise merituos, în câteva decenii, un nume, şi chiar un renume
între marile obiective industriale doljene şi ale ţării. Era un eldorado
inepuizabil pentru mii de oameni ce-şi doreau o ocupaţie onorabilă; era un
furnizor sigur şi parolist pentru cei ce încheiau comenzi valoroase.
Dornici să
afle cum stau lucrurile în acest important obiectiv militar din urbea lor, dar
şi despre preocupările foştilor lor colegi sau cunoscuţi, un grup de cadre
militare în rezervă şi retragere din Filiala „Mihai Viteazul” Dolj a ANCMRR a
făcut aici o vizită nu lipsită şi de momente emoţionante. Pentru mulţi dintre
ei, spaţiile vizitate, însemnând cândva, locuri unde au muncit zeci de ani în
calitate de piloţi de avioane, de ingineri şi tehnicieni în ramura aviatică,
iar acum cuprinşi de o îndreptăţită trăire nostalgică.
Prezenţa în
mijlocul vizitatorilor şi a domnului general de brigadă (r) ing. Gheorghe
Grecu, cu ani în urmă, aici, şef Atelier Proiectare – Tehnologie a produs o
plăcută surpriză gazdelor, motivând cu prisosinţă aşteptatele îmbrăţişări
colegiale pline de afecţiune. Domnul inginer Laurenţiu Popa, şef Secţie
Structură şi domnul Dumitru Sâiu, şeful Departamentului Producţie ne îndreaptă
paşii prin numeroasele secţii ce dădeau cândva viaţă aviaţiei militare române.
Liniştea generală, în aceste clipe, atât de apăsătoare şi neverosimilă pentru
astfel de spaţii uriaşe destinate unei febrile activităţi, aşterne pe feţele
musafirilor nedumerirea.
„În urmă cu
mai puţin de două decenii – rupe tăcerea inginerul Laurenţiu Popa -, lucrau în
această Întreprindere industrială mai mult de 4600 de muncitori şi specialişti.
Astăzi… ceva mai puţin de 360 de angajaţi. Constituim nucleul de mobilizare.
Conservăm instalaţiile tehnice, mai reparăm câte un elicopter, uneori chiar şi
avioane…” „Ne mulţumim şi cu unele
comenzi nesemnificative (ce pot totuşi însuma zeci de repere anual), se destăinuie
cu resemnare dar şi cu o licărire de speranţă şi domnul Dumitru Sâiu, şeful
Departamentului de Producţie, comparativ desigur cu miile de repere de
altădată, atât de mult solicitate de armata română, şi nu numai. Eu visezi cu
ochii deschişi, că o minune este gata să se producă… Aşteptăm cu ardoare
comenzi ferme şi masive, pe măsura experienţei noastre. Şi dacă acum ne ucide
inactivitatea aceasta de mormânt, preferăm să fin copleşiţi de tumultul
însufleţitor de altădată…!”
Ne aflăm în
Atelierul Restaurare. Aici, materia cenuşie, câţiva specialişti, atâţia cât au
mai supravieţuit declinului economic îşi exersează profesia construind avioane
de colecţie, şi nu de luptă! Nici în imensa hală ce se constituie în
Centrul de Cercetare şi Încercare în Zbor, unde gazdele ne invită, lucrurile nu
stau mai bine. Şapte – opt specialişti aşteaptă să primească vreun exemplar
aeronautic pentru efectuarea zborurilor de antrenament în vederea participării
la vreun eveniment aviatic precum şi menţinerea antrenamentelor de zbor.
La finele
acestei întâlniri de suflet nutrim cu toţii sentimentul de sfântă camaraderie,
de încurajare amiabilă, de încredere în vremuri mai bune. Foştii colegi de posturi
de luptă, prezenţi între noi, comandorii (r) Ilie Dumitrescu, Ion
Crăciunescu, sublocotenentul (r) Gheorghe Dinului, m.m. principal (r) Ioan
Olaru, Mircea Calianu, Gheorghe Popovici, m.m. cls. I-a (r) Ilie Ştefan sunt
componenţi şi ai Asociaţiei Române pentru Propagandă şi Istoria Aviaţiei,
Filiala Craiova. Ei mulţumesc din toată inima, colegial, celor ce constituie
astăzi nucleul de mobilizare al aviaţiei militare din capitala Olteniei
pentru ajutorul dezinteresat material ce-l primesc în realizarea temerarei şi
curajoasei lor iniţiative – construirea în replică a avionului COANDĂ 1910.
La cele 12
invenţii din domeniul aviatic, pe care domnul comandor (r) Ilie Dumitrescu,
ajutat îndeaproape de sublocotenentul (r) Gheorghe Dinului, cu ani în urmă
le-au proiectat şi realizat, de data aceasta, în colaborare cu un grup de
colegi, ieşiţi şi ei din sistem, dar mereu activi şi îndrăgostiţi de arma
argintie a văzduhului, doresc cu ardoare să vadă împlinită cât mai curând şi
această REPLICĂ, certificând astfel cinstirea memoriei mentorului lor din
PERIŞORU de Dolj. „Nu dorim – ne spunea pasionatul în de-ale zborului
aviatic, comandorul (r) Ilie Dumitrescu, vicepreşedinte şi al ARPIA – ca
aviaţia militară din Craiova să moară sub privirile noastre”.
Şi, spre cinstea şi onoarea lor militară, a acestor harnici
aviatori şi la vârsta senectuţii, şi-au îndeplinit cu brio angajamentul inimii
lor. Cu prilejul aniversării a 60 de ani – 27 octombrie 2012 – de zbor reactiv
pe aerodromul din Craiova, alături de numeroase şi atractive activităţi, în
prezenţa a peste 1500 de cetăţeni, între care reprezentanţi ai Comandamentului
Aviaţiei Militare şi ai autorităţilor locale, a fost prezentată, rod al
strădaniei echipei de specialişti – menţionaţi mai sus -, şi REPLICA avionului
cu reacţie, COANDĂ 1910. Tot cu această ocazie a fost editat şi primul număr al
revistei Oltenia Aeronautică, instituite plachete jubiliare, diplome de
onoare, pe care admirabilii aviatori le-au oferit cu generozitate publicului
prezent. În încheierea evenimentului aniversar, inimoşii aviatori în rezervă şi
în retragere au prezentat iubitorilor de aeronautică un interesant simpozion
precum şi o expoziţie tematică.
Col. (r) Sergiu
Picioruş
Purtător de cuvânt al
Filialei „Mihai Viteazul” Dolj a ANCMRR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu