ŞARJA DE LA ROBĂNEŞTI
10 Noiembrie 1916
Anul acesta la 10 noiembrie se împlinesc 97 de ani de la
dramaticele lupte desfăşurate în toamna anului 1916 în vecinătatea Craiovei.
Analiza contextului istoric în care s-a petrecut eroicul episod de la Robăneşti,
porneşte de la împrejurările excepţionale create în imediata apropiere a
frontierelor României. Astfel, în perioada de neutralitate s-a implicat active
în ampla mişcare de realizare a idealului nostru naţional. Respectând adevărul
istoric însă, trebuie să spunem că România nu a fost pe deplin pregătită din
punct de vedere militar, cât şi al dotării şi echipării şi mai ales al
instruirii corespunzătoare cu rigorile războiului. După ce Marele Cartier
General a oprit ofensiva pe frontul de nord s-a grăbit să redisloce mari unităţi
şi unităţi pentru a stăvili înaintarea armatelor inamice în Dobrogea.
Această modificare survenită în Planul de operaţii, a
creat însă, în perioada imediat următoare un grav dezechilibru în raportul de
forţe, obligând trupele române să se retragă cu preţul unor grele pierderi. În aceste
condiţii de superioritate covârşitoare în mod evident, trupele germane şi austro-ungare
au dezlănţuit o ofensivă puternică împotriva forţelor Diviziei 1/17, care în seara
zilei de 9/22 noiembrie menţineau cu greu aliniamentul Câmpeni - Roabăneşti. Faţă
de această situaţie, comandantul diviziei, solicita în disperare de cauză
intervenţia unor forţe, care să le permită retragerea către Balş. În consecinţă,
comandantul Armatei 1, generalul Vasilescu, cu cartierul la Slatina, pune la
dispoziţia Diviziei 1/17, Brigada 2 Roşiori, care-I stabileşte acesteia o
misiune imposibil de îndeplinit. Buni executanţi ai ordinelor, cavaleriştii
trec imediat la îndeplinirea misiunii ce le fusese încredinţată. În dimineaţa
zilei de 10 noiembrie, roşiorii brigăzii se pun în marş de la Popânzăleşti prin
Bojoiu, de unde Escadronul 3 al Regimentului 9 Roşiori părăseşte coloana forţelor
principale pentru a ajunge între Lăcriţa Mică şi pădurea Pârşani. Regimentul 4
Roşiori îşi continuă în acelaşi timp înaintarea în interiorul localităţii cu
scopul de a ataca frontal forţele care se apărau pe localitatea Pârşani.
Luptele se desfăşurau aşadar simultan.
Sub acoperirea cetii Escadronul 3 declanşează în jurul
orei 9.30 atacul frontal asupra bateriei de artilerie germană dispusă la
marginea de nord-vest a pădurii Pârşani, dar tirul ucigător al mitralierelor
care asigurau flancurile tunurilor inamicului este devastator pentru cavaleriştii
noştri! 98 de moldoveni cad răpuşi în doar câteva minute, lăsând în urma lor o
imagine apocaliptică. Să recunoaştem însă că şi bateria germană fusese scoasă
din dispozitiv, dar cu ce preţ? Regimentul 3 Roşiori îşi regrupează forţele şi îşi
retrage celelalte două escadroane din faţa morţii. Regimentul 4 Roşiori este întâmpinat
cu un foc năpraznic din Robăneştii de Sus şi Pârşani şi înregistrează la rândul
lui circa 40 de morţi, fiind nevoit să se retragă prin Scheaua spre Balş. În lupta
Escadronului 3 cavalerie a căzut şi sergentul voluntar Gheorghe Donici în vârstă
de aproape 68 de ani, înălţat ulterior la gradul de sublocotenent postmortem. În
memoria sa a fost ridicat lângă pădure un monument care să amintească generaţiilor
viitoare despre fapta sa eroică. Comandantul escadronului, căpitanul Alexandru
Filitti - bravul general de mai târziu - cade rănit, şi este trimis la spitalul
din Craiova, chiar cu maşina generalului von Kuhne, care uimit de spiritul lui
de sacrificiu îl felicită si-i pune la dispoziţie maşina sa.
Şarja de la Robăneşti a fost aşadar un act de mare curaj
şi responsabilitate din partea cavaleriştilor noştri şi nu un act sinucigaş aşa
cum în mod eronat au încercat unii să susţină. Bravii eroi de la Robăneşti vor rămâne în cartea de aur a naţiunii române
pentru eternitate.
Slava eroilor moldoveni, care au făcut la Robăneşti
sacrificiul suprem pentru ţară!
Col(r)
Dumitru Băluţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu